Share

Dovada

Un om, nu splendid, dar apoi
în medie nu mai rău că noi,
își spune dorul său mereu
împovărat lui Dumnezeu.

Când cere Domnului ceva
atunci ades îi se va da.
Aceasta-i dovedește clar
Că Domnu-i extraordinar.

Dar dacă lucrul nu primește
bărbatul repede gândește
că Domnul va avea motive
și negreșit sunt milostive.

Și așadar, nimic nu va
fărâmița credința sa.
Din contra, timpul bun sau greu,
e plănuit de Dumnezeu.


E totul bine până când,
în lumea mare colindând,
un alt bărbat a întâlnit
c-un Domn în suflet diferit.

Oricare zeu e invizibil,
dar nu cu altul compatibil.
Un zeu ne interzice vite,
și altul porcul nu permite. Bible/Leviticus 11:7-8, Deuteronomy 14:8Bible/Matthew 5:17-18

Un zeu e singur, dar e taică
și are un fecior cu-o maică.
Al doilea zeu e-o trinitate
în care Vishnu e-o zeitate.


“Pagân!” exclamă omul nostru,
“ba nu, e-o sectă crezul vostru!” Wikipedia/Apostolic Age
“Să-mi dai de zei o mărturie!”
“Da, iți explic cu bucurie:

Când eu lui Vishnu-i cer ceva
atunci ades mi se va da.
Aceasta dovedește clar
Că Vishnu-i extraordinar.

Dar dacă lucrul nu primesc
eu știu rațiunea și gândesc
că-n altă viață am greșit,
și de-asta nu sunt fericit.

Și așadar, eu știu mereu:
nimic nu sfarmă crezul meu.
Din contra, timpii buni și grei,
sunt aranjați de zeii mei.”

Interpretation

Due to multiple requests, here is an English summary: the poem tells the story of a Christian man who regularly prays to God. If his prayers are fulfilled, he takes this as a proof of God's greatness. If the prayer is not fulfilled, he assumes that God will have his reasons. Thus, there is nothing that he would accept as a proof that God does not exist (= the belief is unfalsifiable). On the contrary: all good things and bad things in life are the will of God.

This is all fine until he meets a Hindu. The two find out that their gods are incompatible: the Hindu gods prohibit beef, and the Christian God prohibits pork. The Hindu god is a godhead of 3 gods, while the Christian god is single, but with mother and child. Predictably, the men accuse each other of paganism, and the Christian asks the Hindu for proofs.

The Hindu replies: He regularly prays to Vishnu. If the prayer is fulfilled, this shows that Vishnu exists. If the prayer is not fulfilled, then there is a reason: probably he did something bad in his previous life, and he doesn't deserve what he was asking for. And thus, there is nothing that the Hindu would accept as proof that his belief is wrong. On the contrary: all good things and all bad things in life are the will of his gods...

This poem illustrates the paradox of unfalsifiability: we have two hypotheses, which cannot both be true at the same time. And yet, none of them can be proven false. The poem ends here, without drawing a conclusion explicitly.

Prayer is, of course, only one aspect of faith. I argue elsewhere that falsifiability generalizes beyond prayer.